Fran Drescher is back! :)

Mai țineți minte The Nanny? Eu mi-amintesc cât de frustrant era când mai scăpam câte un episod :D. Ei, mi-a trecut după ce mi-am luat calculator și am văzut toate sezoanele frumos, în ordine, ca tot omul cu internet la cap.

Ei bine, Fran a revenit cu un alt sitcom, Happily Divorced. De data asta e o soție care descoperă după 18 ani de căsătorie că soțul ei e gay. Ups! Nașpa. 😀 Show-ul e simpatic, ca orice sitcom cum se cade, singura mea nelamurire e de ce seamănă așa de tare cele două intro-uri? Hmmm… Voi ce credeți?

 

Reclame
Etichetat , ,

Apa noastra cea de toate zilele.

De când am venit în București, beau apă de la robinet. Ok, recunosc,  am avut o perioadă în care mi-am și cumpărat o sticlă, două de apă, însă de cele mai multe folosesc o singură sticlă de plastic pe care o realimentez de la robinet de câte ori vreau.

La început am făcut asta pentru că așa făcem și în Brașov. Din obișnuință, cum ar veni. Apoi au apărut câteva personaje care mi-au spus speriate că nu-i bine să bei apă de la robinet, mai ales în București, că e super poluată, că o să mor în chinuri groaznice dacă mai continui așa, și că în general va cădea cerul dacă nu-mi cumpăr apă îmbuteliată de fiecare dată când mi-e sete. Or fi având dreptate oamenii, nu știu. Adevărul e că eu, nefiind oamă de știință, nu mă pot apuca de făcut teste, nici măcar n-aș ști ce și cum să testez, deci n-am cum să aflu dacă au sau nu dreptate. Sau am?

La puțină vreme după intervenția sus-numitelor personaje, am descoperit că pe internet există și altceva în afară de Wikipedia și starea vremii din Patagonia (nu, nu mă uit la filme pe net, cum te-ai putut gândi la așa ceva? shame on you!) Continuă lectura

Etichetat , , , ,

TED 2012 – rezumatul primei zile

Cred că este a treia oară când văd conferinţa TED in direct, prin webcast, însă acum este prima oară când scriu despre asta. Să-mi fie ruşine! E o situaţie care trebuie reglementată. Urgent. 😀

Va fi o încercare de Live Blogging (cu menţiunea că voi sta până-mi cad ochii-n gură – so to speak, nu neapărat până la terminarea seriilor de azi), aşa că îmi cer scuze pentru orice greşeli de gramatică sau typos care ar putea să apară. Este 12 noaptea acum, cu puţin înainte de începerea celei de-a doua sesiuni. Iată ce s-a întâmplat în prima: Continuă lectura

Etichetat

Harvey (1950)

Închipuie-ţi că fratele tău (dacă n-ai un frate, închipuie-ţi că ai) vine la tine într-o zi şi începe să-ţi facă cunoştinţă cu noul lui prieten, Harvey. Se întoarce puţin către dreapta (unde se află doar aerul) şi zice: „Harvey, ea e sora mea.” (dacă nu eşti fată, închipuie-ţi că eşti.) Apoi se întoarce către tine: „Soră-mea, el e Harvey, noul meu prieten.” Ce faci? Continuă lectura

Etichetat , , , , , , ,

Obiceiuri sănătoase de mâncat.

Cât de mult mâncăm şi când ne oprim din mâncat este deseori rezultatul educaţiei primite acasă. Unii dintre noi sunt învăţaţi că trebuie să termine tot din farfurie (or else!), iar alţii că orice plăcere culinară de moment va rămâne cu noi pentru totdeauna sub formă de celulită, colăcei de grăsime, artere burduşite cu colesterol şi alte asemenea bucurii. Continuă lectura

Etichetat

Scorpioni, lăcuste şi alte delicatese.

Pentru aceia dintre voi care salivează la gândul unei fripturi de vită sau a unui cotlet de porc, bucuraţi-vă de ele cât mai puteţi, în câţiva ani ar putea deveni o raritate. Şi asta din mai multe motive: avem resurse limitate, mâncăm deja prea mult şi ne înmulţim şi mai mult. În felul acesta, prin anul 2050 vom fi deja mult prea mulţi ca să ne mai putem bucura cu toţii de asemenea plăceri vinovate. Aşa că va trebui să găsim o altă sursă de proteine, iar una dintre sugestii este să mâncăm insecte. 😀 Continuă lectura

Etichetat , , , , ,

Tehnici de supravieţuire de sărbători.

Uneori e greu să faci faţă sărbătorilor fără puţin ajutor din afară. Sursele de stres şi nefericire sunt peste tot în jur, de la omniprezentul ler până la conflictele legate de înălţimea bradului, mărimea bugetului şi numărul sarmalelor. Dar indiferent de cauză, în următoarele zile ai putea avea nevoie să te distanţezi puţin de lumea în care trăieşti, să iei o pauză de la depresia de Crăciun şi să-ţi laşi mintea să se odihnească. Continuă lectura

Etichetat , , ,

Medas – partea a doua

OK, am fost la Medas să iau rezultatele, iar vestea bună e că nu am diabet. Vestea şi mai bună e că nu trebuie să fac toate analizele prezentate în voucher.

Când l-am văzut prima oară, în naivitatea mea de om nepriceput într-ale medicinii şi ale analizelor medicale, am crezut că va trebui să le fac pe toate. Ei bine, nu. Ce-am aflat din discuţia mea cu doamna doctor Andreea Gagiu, şi ceea ce nu apare foarte clar în comunicarea promoţiei, este că aceasta s-a desfăşurat pe două planuri. Mai întâi s-a urmărit depistarea diabetului prin analizele de laborator. Apoi, pentru persoanele care au deja diabet, s-a dorit depistarea complicaţiilor prin intermediul celorlalte analize. Continuă lectura

Etichetat , , , ,

Schimburi de Cărţi.

UPDATE – 10 decembrie: Până când am plecat eu de la Schimb de Cărţi, pe la 17:10, se strânseseră deja 58 de volume care vor fi vândute la anticariat, plus 19 volume de cărţi pentru copii, care vor ajunge direct la Casa Comunităţii din Popeşti-Leordeni.

Când am venit în Bucureşti nu mi-am dat seama cât de mult îmi va lipsi biblioteca mea de-acasă. Beletristică, dicţionare, cărţi de specialitate, toate la doar 10 metri distanţă… uf. Lipsa ei a creat un gol neaşteptat şi-am început să mă întreb serios ce s-ar fi ales de mine dacă n-aş fi avut niciodată acces la ea.

Există, desigur, biblioteci publice în Bucureşti, aşa că poţi citi dacă vrei. Însă bibliotecile facultăţilor au doar cărţi de specialitate, de la BCU nu poţi lua cărţile acasă, iar de la Biblioteca Metropolitană poţi împrumuta doar cu buletin de Bucureşti sau cu viză de flotant (pe care n-am avut-o mereu). Şi-apoi, una e să ai cartea ta acasă, şi alta e să te lupţi cu traficul de fiecare dată când vrei să citeşti ceva nou. Continuă lectura

Etichetat , ,

Litere cu bucurie.

Cu toţii scriem. De obicei, pentru a comunica. Notăm lucruri ca să nu le uităm, pentru că nu avem curajul să le spunem, sau pur şi simplu pentru că persoana căreia îi sunt adresate este prea departe. Scriem cu toţii şi ne gândim la gramatică, la stil şi la concizie, însă puţini dintre noi se gândesc la frumuseţea literelor în sine.

Am descoperit tipografia de timpuriu, într-o carte care explica pe larg tehnicile folosite. Acum, orice font nou poate fi creat uşor, cu programe speciale de calculator. Cu toate acestea, fonturile care mă atrag cel mai mult sunt cele făcute manual. Textul de mai sus a fost pictat de Marian Bantjes, una dintre artiştii meu preferaţi, cu acuarelă pe hârtie. Este un text despre mama ei, iar mai jos puteţi vedea scurte texte despre alţi oameni pe care îi iubeşte, cea mai bună prietenă şi vecinii ei. Continuă lectura

Etichetat , , , ,
Reclame
%d blogeri au apreciat asta: